Cronica
Arhiva
GuestBook

Login

"U"ser:

Parola:

Nu ai cont? Click aici.

Ai uitat parola? Click aici.


« »

5 Martie, 2012

Cronica bestială a deplasării în Giulești

După o iarnă de deșertăciune fără fotbal, zarurile federației au stabilit ca primul meci din 2012 să-l avem în Giulești!

Povestea poate începe! Așezați-vă, faceți-vă comozi, luați-vă concediu de odihnă, urmează ore de râs și lacrimi de suspine, căci aventura spre capitala țării s-a croit de vineri seara, când - la domnișoara Danutza acasă - ne gândeam cu ce să mergem! Aveam două variante: ori mergem, ori nu!!! În cazul primei variante, mai aveam două: cu ocazie sau cu trenul, microbuzul lui Cotârlă fiind exorbitant de scump, de parcă ar merge cu aur, nu cu benzină!!!

CARTEA ÎNTÂI (PE TREN):

Vineri seara, pe la 9 seara, comunicăm prin intermediului telegrafului cu Don Coae (așa i se zice, n-avem ce face, dacă asta i porecla nu i-o putem noi schimba acum!!!), Don Rusu, Don Monel, Don Bizonu și Don Sergiu Puștiu', cunoscut în lumea interlopă drept Eugen Pora!!!

Și, pe când să mă pornesc cu Dona Dănuța la ocazie, ne conving stricații de mai sus să mergem cu ei cu trenul! Aveam, de la 22.51, de pe linia 3, InterRegioul Oradea - Constanța, cu oprire-n București, dimineața pe la 8! DIN NEFERICIRE ÎNSĂ, NAȘUL O FOST NEMILOS CU NOI, PORCU' DRACULUI ȘI OPRIREA NOASTRĂ FINALĂ O FOST CÂMPIA TURZII!!!

Astfel, la ora 22.30, eram pe peronul gării, asta după ce Monel o uitat acasă la Bizon sandwichurile făcute cu atâta sârguință de Jenu Pora!!! Atâta amar de parizer risipit, mai rar!!! Motiv pentru care Monel a fost apostrofat pe tot parcursul drumului de Bizonu', Rusu și chiar de navetiștii din tren!!!

În gară, fotografii cu boschetarii! Așe s-o bucurat, de parcă o primit un apartament de la Loteria Română!!! Era unu care o zis că i-o vândut casa prietenul lui imaginar și el o rămas pe drumuri!!!

La ora 22.45, urcăm în tren. Avea doar două vagoane de clasă, restul cușete și la intrarea în vagonul cușetar, stătea câte-o mândră cu legitimația agățată de mamelonul drept și ne întreba dacă avem bilet. "Păi, l-am lăsat în sacul de dormit sus, termită cu chipiu!!!"

Ne-am așezat la clasa a doua, ocupând un compartiment în care erau peste 50 de grade Celsius! No, aia căldură!!! Trenul pornește și deplasarea starticește! Înainte de sosirea nașului, încercăm să găsim soluții viabile pentru o călătorie de succes: careva dintre noi vine cu soluția salvatoare! Să-i spunem nașului că mergem la olimpiadă, io-s profesorul de matematică, iar restul de 6, elevii olimpici!!!

Moment în care Monel îl întreabă pe Coae "cum să-i zicem că mergem la olimpiada de matematică, dacă mă întreabă ceva ecuație ce-i zic???", la care Coae "meri mă că ăsta analizează cât îi doi ori doi!" Zis și făcut. Sosește și nașul, cu ochelarii cât parbizul unui Oltcit clipită-n care îi explicăm că mergem la Olimpiada de Matematică, Faza Națională, Giulești 2012. Și, din cauza unor neînțelegeri cu Inspectoratul Școlar Județean, iată că drumul este suportat însuși de profesor și de elevi, căci părinții îs mai flămânzi ca-n al doilea război mondial! PRACTIC, NU-I ÎNCURAJATĂ PERFORMANȚA ÎN ȚARA ASTA!!! CULTURA-N DUBĂ, OLIMPICII MERG CU NAȘUL, ASTA E, TRIST...

Acuma problema n-o fost foarte plauzibilă, "cum mergeți la olimpiadă noaptea și fără bilet, sunteți inconștient, domn profesor?" mă întreabă nașul. Îi explicăm că din vina Inspectoratului Școlar, că Fondul Clasei și Fondul Școlii e gol din cauza dezăpezirilor din curtea școlii, însă explicația noastră nu a fost plauzibilă din cauza lui Bizonu, ce pare puțin mai mare decât un elev de liceu! "Și tu ești olimpic la matematică mă?"

Acuma, ca să înțelegeți, Bizonul îi chel, are vreo 1,90 înălțime și vreo 100 de kilograme, puțin tăiat pe față de pe la vreo olimpiadă cu Steaua din trecut și, ca să fim sinceri, nu aduce a olimpic la matematică, însă răspunsul său a surprins pe toată lumea: "tangențial da, și eu particip la olimpiadă, domnule nănaș!!!"

Răspunsul a fost însă dezamăgitor pentru niște tineri care doresc să se afirme la matematică, însă nu sunt lăsați de sistem!!!!

" - Dacă nu vă dați jos în Câmpia Turzii, chem poliția."

Frumos vă șade, dumneavoastră nu aveți copiii? Sau la copiii dumneavoastră olimpiada îi corigența, de-aia nu înțelegeți?

Dezamăgiți că sistemul de învățământ nu este încurajat spre performanță, ne dăm jos în Câmpia cu lăzile de bere după noi și cu Fane după noi. A, da, l-am uitat pe Fane!!! Și Fane a fost cu noi în deplasare!!! Detalii despre Fane, mai târziu!

Înainte însă de-a coborî, triști că nu ajungem la faza națională, apare în compartimentul nostru Gabi Taximetristu, ce avea bilet la clasa întâi. A zis să mergem pe la el, că se plictisește până-n București, să mai stăm de vorbă, una alta. Vă dați seama ce surpriză a fost pe el în clipa-n care după Câmpia nu ne-a mai găsit!!!

În Câmpia, mai bem din Fane și ne bucurăm că am mers 50 de kilometri pe gratiss, lalalala!

Acuma ce facem, mergem la ocazie? Noaptea la 12? Norocul nostru a fost că a apărut în stație trenul Bistrița - Timișoara Nord. Opa sus în el, în fugă!! De era în rochie de mireasă, Danuța cu siguranță că și-ar fi pierdut trena!!!

Condițiile în acest mijloc mecanic și plin de fier erau cu totul altele. Curățenie, totul strălucea, în baie era un majordom care te ajuta cu hârtie, așa ceva mai rar.

Vinuri alese și aperitive frumos aranjate se plimbau pe culoar, aduse de cei mai buni ospătari din Bistrița. Trenul acesta era un fel de Orient Express, pe cuvânt, iar orchestra începea să cânte și să-și gâdile călătorii în fiecare stație. Luminile erau difuze, într-un alt vagon l-am văzut pe Sherlock Holmes, pe Agatha Cristi și cu siguranță că aveau un caz de rezolvat!!!

În cele din urmă, apare și nașul. "Biletele toată lumea."

O, Doamne! Imediat îți trebuie bilet și să sufli!!! Da' bilete că ne-am născut nu ne rupeți???

Moment în care Don Coae îl întreabă nevinovat pe naș: "dacă avem ceva bonuri de masă ne înțelegem, facem să fie bine?"

" - Unde mergeți?" ne întreabă inamicul poporului.

Intervin eu, în calitate de dascăl responsabil ce-și rupe din timpul lui de weekend să călătorească întru performanța elevilor săi: " - Participăm, stimate domn, la un concurs de înot în Teiuș." Nu mică i-a fost mirarea, ne-a felicitat, ne-a strâns mâinile, ne-a întrebat la ce probă participăm, i-am spus că la înot călare, apoi avem semifinalele la stilul lebădă. A tot stat lângă compartiment, spunându-ne că dacă avem nevoie de escorta poliției, se rezolvă!!!

Îi dăm câte 5 lei și-n Teiuș ne uităm pe mersul trenurilor. Următorul, abia la 4.50 și era doar 1 noaptea. La ocazie, deci. Teiușul, dacă nu știți, are un monument în care statuia are un corp ca-n desenele alea animate "Cow and chicken", adică fără bust!!! Nu știm ce sculptor local a creat această operă de artă teiușană, însă cu siguranță că înainte o fost sudor sau lăcătuș-mecanic!!!

Și stăm la ocazie. Și stăm. Și stăm de-o oră. Și stăm de două. Și nimic. Numai camioane cu lemne treceau, fără faruri și fără motorul pornit, no vă dați seama că ăia n-ar fi luat la ocazie pe nimeni, că prea erau în regulă cu toate actele și ei respectă legea!!!

CARTEA A DOUA (SAU LA OCAZIE CU TIRUL):

Rusu și Bizonul au prins o camionetă spre Sebeș, au luat-o cu ei și pe Dănuța, în vreme de Coae, Sergiu Puștiu și Monel s-au reîntors în gara din Teiuș, că după două ore și jumătate de stat la ocazie-n frig și-n noapte, abia mai puteam umbla, așa că am rămas singur la ocazie, moment în care-și fac apariția vreo 4 câini fără de stăpân ce păreau să mă întrebe "what's up??"

De n-am zis toate rugăciunile din Postul Paștelui, n-am zis nimic!!! ÎMI MAI LIPSEA CĂDELNIȚA!!! DE AVEAM COVORAȘ, VORBEAM ȘI CU ALLAH!!!

ÎNCERC SĂ-MI RUP UN DEGET, SĂ LE DAU MĂCAR AȘA DE-UN MIC DEJUN, ÎNSĂ N-AM REUȘIT!!!

În cele din urmă, prind un microbuz până-n Alba, șoferul de treabă îmi zice că fără pancardă pe care să scrie "București", nu voi prinde niciun tir, căci tiriștii nu pun frână pentru tri lei, așa că-n benzinărie în Alba Iulia cer un carton și-o cariocă și scriu BUCUREȘTI. Mă lasă la ieșire înspre Sebeș, îi mulțumesc, mă întreabă dacă n-am sac de dormit și cort, îi spun că nu și pleacă. Și iară-n frig și-n noapte.

Dar nu trec 10 minute și oprește un tir alb, mândru precum calul lui Harap Alb, lung așa cât frumusețile României și urc, îmi zice că și el merge pă București, vine din nordul Belgiei cu 24 de tone de pui congelat, i-am zis că dacă prăjim o pulpă nu mă supăr, mă întreabă unde merg, îi spun că la meci, extraordinar personajul! Îl cheamă Radu, e din Zalău și e șofer de tir din 2007, pe extern. Și călătorește mai ca popoarele nomade din trecut, dar îi place!

Între timp, Coae, Puștiu și Monel erau în gară-n Teiuș, iar Bizonu, Rusu și Dănuța, prin Sebeș, oraș de unde-am cules-o pe Dănuța, cu binevoința lui Radu, ce ne-a dus fix până-n Voluntari, la intrare-n București, aproape de cartierul rău famat Colentina. Dar nu chiar așa de rău famat. Adică mai rău am coborât noi din autotren.

Și-am aflat că în momentu-n care noi ne porneam în deplasare, Radu din Zalău era pe lângă Praga, iar când noi stăteam la ocazie-n Teiuș, el atunci intra în țară. Degeaba, că avem infrastructură!!!

CARTEA A TREIA (BUCUREȘTIUL, MECIUL):

Capitala era scăldată-n soare, cam 10 grade, tramvaiele pline de mâzgăleli, am luat un tramvai spre centru, apoi un abonament pe metrou de-o zi, apoi în Piața Universității, în Unirii, la Casa Poporului, iar la Unirii și tot așa.

Prin capitală ne-am întâlnit cu Don Florin Taximetristu și cu Don Gabi de aceeași nobilă profesie, apoi cu Don D4n ce ne-a purtat prin minunile capitalei și înainte am servit o bere pe Lipscani. Și-am ajuns în Giulești cu mașina lui Don D4n și apoi 300 de metri pe jos printre rapidiști, cu o oră înainte de meci. Și mult ne-a lăsat Dumnezeu să aflăm pe unde intră oaspeții. Cu microbuzul au ajuns 20 de suporteri, ei fiind deja intrați în stadion. Cotârlă, Darius, Dany, Blaga, Pilu, Kenzo, Injineriu, Comisaru, Litean, toți cu microbuzul.

Meciul a fost dârz, cu intrări dure, cu dorință de victorie, cu presiune inimaginabilă din partea tribunelor rapidiste. Cu toate acestea, 0-0 la pauză și încă trăiam.

În mitanul secund, Rapidul deschide scorul, însă incursiunea extraterestră a lui Marinescu și devotamentul în fața mingii a lui Gicu Grozav a adus egalarea! Și GOOOOL UNIVERSITATEA CLUJ!

Apoi, execuția în tranversală a tânărului Nwakame Tony a redus la tăcere tribunele arhipline ale Rapidului! Per ansamblu, a fost un meci de luptă, în urma căruia punctul câștigat va cântări enorm pe cântarul calificării din Cupele Comuniunii Europene!!!

CARTEA A PATRA (SAU HAI ACASĂ DACĂ AI CU CE):

De nu era Don Gabi, un tânăr suporter alpinist ce are iubită-n București, el fiind prezent la ea și prezent la meci, probabil că în aceste clipite n-ați fi citit cronica, fiindcă mă apucam de boschetăreală în București!!!

Și-am dormit în Sectorul 3, iar dimineața am pornit spre IKEA de unde-am cumpărat 12 scaune cu spătar, apoi spre Cluj, pe Valea Oltului! Autoturismul lui Don Gabi este o LaNCIA InteGrale de 880 de cai putere, dintre care 780 au fost atestate drept iepe, deci trag mai bine!!!

Despre drumul înapoi ce putem a vă spune? Avem, stați liniștiți. Puteți face și o pauză dacă vreți. Mergeți prin bucătărie, dați o tură și veniți înapoi, că ne putem opri un pic.

Pauză.

Cronica revine în câteva minute.

Gata? Continuăm?

Știți ce se întâmplă pe Valea Oltului?

Ne-a spus Don Gabi, ce a făcut Bucureștiul pe această vale de 5 ori în ultimele săptămâni. Deci: pe marginea drumului stă cu avariile pornite o mașină de lux cu stegulețe ale Turciei, iar unul sau doi bine îmbrăcați fac semne disperate la mașini să oprească, să-i ajute! Așa i-a văzut și acum două săptămâni și săptămâna trecută și i-am văzut și noi duminică! Dădea "turcul" nostru din mâini să oprească vreo mașină de nu-i adevărat! Oare ce dumă au? "I'm from Turkey, and my car stopped here în fucking Oltului Valey, I need o sută di lei because my credit card is blocked, mânca-ți-aș ficatu' tău!"

Șocant a fost, pe drumul spre casă, să vedem un autoturism tras pe dreapta ce avea o doza de Pepsi înfiptă-n parbriz!!! În spate, era o mașină de poliție cu semnalele luminoase în funcțiune, iar șoferul era la geamul șoferului mașinii de poliție! Așadar, dragi cititori, ce s-a putut întâmpla? Am oprit și i-am întrebat: " - De unde îi doza asta de Pepsi înfiptă-n parbriz, o făcut curat stewardeza vreunui avion???"

Răspunsul o fost foarte sec, acuma sincer. O zis că dacă nu dispărem de la locul incidentului în zece minute, ne face dosar penal. I-am zis că mai avem 12 și nu suntem superstițioși și n-avem nicio șpirlă și nicio combinație cu numărul 13!!!

Adevăru-i că nașul de pe primul tren o fost neamț fix când n-o trebuit! Nu putea el oare să închidă ochii, ce era că mergeau pe blat 6 elevi cu profesorul lor la olimpiadă??? CHIAR NU MAI EXISTĂ OMENIE ÎN ȚARA ASTA??? DUP AIA NE MIRĂM CĂ NU MAI ÎI UN PIC DE PERFORMANȚĂ, CĂ NE IAU CHINEZII LA MATEMATICĂ???

Adevăru'i că fără Don Gabi alpinistu', astăzi eram prin București, căutând chiștoace de țigară!!! Dar vedeți cum le aranjează Dumnezeu pe toate?

Oprim înainte de Vâlcea, la Pensiunea Restaurant Hans. Totul bine frumos, numa' că Don Gabi și-o comandat un ciolan și când o venit am văzut că-i un hipopo-ciolan!!! De nu avea tri kile, n-avea niciunu!!! AM AJUNS LA CONCLUZIA CĂ-I CIOLAN DE T-REX, ALTFEL NU NE-AM EXPLICAT DIMENSIUNILE INCOMENSURABILE!!!

Merg în baie să mă spăl pe mâini și-n fața toaletei era un anunț uriaș pe care scria "internet wireless". Be-v-aș ficatu' vostru, da n-ați putut pune anunțul ăsta la intrare sau în restaurant?

Înainte de Sebeș, stăm pe loc mai bine de o oră. Era o coloană de câțiva kilometri. Accident. Un tir răsturnat. Clipă-n care un albaiulian, adică un nene cu mașină cu numere de Alba, face cale-ntoarsă, el devenind pentru cronica bestială un exemplu viu al faptului că, în sfârșit, lumea s-a prins că pământu-i rotund!!!

Prin Alba Iulia, ne mustră conștiința! Dacă turcul cu avariile pornite chiar avea nevoie de ajutor??? Dacă face București - Sibiu în fiece săptămână și de fiecare dată mașina lui cedează, noi de ce să-l acuzăm? Nu i-am fi putut da oare o mână de ajutor? Ce răi suntem... poate Turcia are consulat la Sibiu și ei fac naveta și doar ghinionul desăvârșit le determină mașinile să clacheze, of of...

La ora la care citiți aceste rânduri, ne-au parvenit, de la Inspectoratul Școlar al Municipiului București, notele la Olimpiada de Matematică, Faza Națională, Giulești 2012.

Iată notele: Coae 8,16; Bizonu: 1,33 (cu specificația că n-o făcut numa triunghiul și o scris REZOLVARE, o pus două puncte și gata); Sergiu Puștiu: 3,53; Danuța 10 (i fată și i deșteaptă), Monel: dat afară din examen deoarece și-a aprins o țigară după ce s-o dat subiectele; Rusu: 1,28 (el o desenat triunghiul, dar n-o reușit să rezolve ecuația conform căreia Bagiu scotea din țară țuică de prune!)

Urmează un sondaj de opinie, la care vă rugăm să răspundeți în cartea de oaspeți a Cronicii bestiale:

Credeți că nașul a procedat corect dându-i jos pe olimpicii la matematică?

Variante de răspuns:

1) Da.

2) Nu.

3) Nu știu, nu mă bag.

4) N-am citit cronica.

5) Am citit-o.

Urmează luni, 12 martie 2012, de la ora 19, pe CLUJ ARENA, meciul cu Steaua! Anunțați-vă rudele că meciu'i transmis pe Dolce Sport, deci neapărat bilete cumpărate din timp și-așa o să fie 30 000 de spectatori la acest meci!

Haide "U"!

Din vara anului 2003 alături de Șepcile roșii, Cronica bestială e un pamflet și trebuie tratată ca atare.

În cele două fotografii de mai sus, iată participanții la Olimpiada de Matematică, Faza Națională, Giulești 2012, alături de profesorul lor.

Și la ocazie în Teiuș:

Aici eram deja în tir:

Și Mariott-ul din capitală:

Și Casa Poporului:

Și intrarea echipelor pe teren:

Și brigăzile prezente la meci:

Și asta s-o pierdut prin București:

Și Intercontinentalul:

Și Don Gabi:

Și palatul lui Gigi:

Și ciolanul de T-Rex:

Și wireless în toaletă:

Și iată cum o arătat microbuzul ce-a pornit din Cluj, tot din lemn, excepțional:

Și-o fotografie de colecție:

^^^